CyberAID anunță publicarea lucrării „Transformarea”, disponibilă în acces deschis, în limbile română și engleză. Lucrarea continuă direcția de cercetare a programului ADA: Analizează, Decide, Acționează și tratează inteligența artificială nu ca pe o aplicație tehnologică între altele, ci ca pe un strat cognitiv care se așază între om și realitate. Din ea vin trei notații pe care le folosim ca atare: Omᴬᴵ, Orgᴬᴵ și Pământul asistat cognitiv.
Întrebarea de la care pornește lucrarea
Inteligența artificială filtrează informația, generează conținut, recomandă opțiuni, interpretează medii complexe și asistă decizia, atât a persoanelor, cât și a instituțiilor. Într-un asemenea context, întrebarea nu mai este dacă tehnologia va schimba lumea. Întrebarea este dacă schimbarea va rămâne inteligibilă, guvernabilă și compatibilă cu limitele materiale ale planetei.
Analiza leagă tehnologia de cogniția umană, de transformarea organizațională, de securitatea cibernetică, de guvernanță, de geopolitică și de resursele fizice fără de care infrastructurile de inteligență artificială nu pot funcționa.
Trei concepte de lucru
Stratul cognitiv și Pământul asistat cognitiv
Sistemele de inteligență artificială nu mai funcționează ca unelte izolate. Motoarele de căutare stabilesc ce informație ajunge prima la noi, sistemele de recomandare influențează alegerile, sistemele generative produc text, imagini, cod și conținut sintetic, iar platformele de suport decizional ajută organizațiile să evalueze riscuri și să aloce resurse. Pe măsură ce această mediere se extinde, inteligența artificială devine parte din infrastructura prin care realitatea este percepută și transformată în acțiune.
Lucrarea numește această stare Pământul asistat cognitiv. Termenul nu descrie doar un sistem tehnologic, ci și unul fizic, fiindcă inteligența artificială nu este imaterială. Funcționarea ei depinde de:
- energie;
- apă;
- infrastructură de calcul și centre de date;
- semiconductori și minerale critice;
- infrastructură de telecomunicații;
- volume mari de date;
- forță de muncă specializată.
Extinderea inteligenței artificiale este, prin urmare, și o transformare materială, inseparabilă de disponibilitatea energiei, de reziliența lanțurilor de aprovizionare și de competiția geopolitică pentru resurse strategice.
Omᴬᴵ, omul mediat artificial
Al doilea concept, notat Omᴬᴵ, descrie individul ale cărui capabilități, vulnerabilități și procese decizionale sunt tot mai mult mediate de sisteme artificiale. Inteligența artificială poate extinde semnificativ capacitatea umană: îmbunătățește accesul la informație, accelerează analiza, susține învățarea și asistă decizia în medii complexe.
În același timp, dependența introduce vulnerabilități noi. Atunci când o persoană deleagă căutarea informației, interpretarea sau decizia către un sistem artificial, autonomia ei poate să crească sau să scadă. Direcția depinde de trei factori: competența, gradul de delegare și mecanismele de verificare. Cine înțelege cum funcționează sistemul, îi poate evalua rezultatele și verifică independent informația critică folosește inteligența artificială ca amplificator. În lipsa acestor garanții, aceeași tehnologie produce dependență, externalizare cognitivă și iluzia unei decizii informate.
Orgᴬᴵ, organizația mediată artificial
Aceeași transformare are loc la nivel de organizație, iar lucrarea o notează Orgᴬᴵ. Inteligența artificială intră în evaluarea riscului, în operațiunile de securitate, în analiza financiară, în logistică, în conformitate, în interacțiunea cu clienții și în suportul decizional executiv. Se schimbă astfel nu doar capabilitatea organizațională, ci și natura riscului.
O organizație care deleagă funcții analitice sau operaționale critice trebuie să știe exact ce a transferat către mașină și ce rămâne sub control uman. Întrebarea utilă nu mai este dacă organizația folosește inteligență artificială, ci câtă autoritate a delegat, ce controale există în jurul sistemelor și cum sunt verificate rezultatele lor.
De ce contează pentru educația cibernetică
Pentru un program educațional, partea cea mai aplicabilă a lucrării este observația că autonomia nu se pierde printr-o decizie unică, ci prin acumularea unor delegări mici, luate fiecare în parte pentru comoditate. De aici rezultă trei deprinderi pe care CyberAID le consideră de bază:
- să știi ce ai delegat. Orice sarcină trecută unui sistem artificial, de la redactare la verificarea unei surse, ar trebui să rămână recognoscibilă ca atare;
- să păstrezi o competență de rezervă. Capacitatea de a face manual, măcar prin sondaj, ceea ce faci de obicei automat este singura modalitate de a observa când sistemul greșește;
- să verifici independent informația critică. Un rezultat generat convingător nu este un rezultat verificat, iar diferența contează cel mai mult exact atunci când decizia este importantă.
Aceleași trei deprinderi se aplică și organizațiilor, la scară: inventarul delegărilor, competența internă păstrată și procedura de verificare a rezultatelor.
Securitatea într-un mediu populat de inteligență sintetică
Lucrarea tratează și transformarea securității cibernetice. Inteligența artificială generativă schimbă simultan capabilitățile defensive și pe cele ofensive. Poate sprijini echipele de securitate în detectarea anomaliilor, în analiza seturilor mari de date și în accelerarea răspunsului la incidente, dar susține și campanii de phishing mai bine construite, inginerie socială automatizată, identități sintetice, deepfake-uri și operațiuni de dezinformare la scară.
Concluzia este că securitatea cibernetică depășește protecția sistemelor și a rețelelor: presupune și protejarea mediului decizional. Când oamenii și organizațiile lucrează cu identități, conținut, argumente și dovezi generate de mașini, stabilirea autenticității și a provenienței devine o funcție de securitate în sine.
Guvernanță și geopolitică
Lucrarea include studii de caz privind Uniunea Europeană și Statele Unite, alături de capitole dedicate guvernanței inteligenței artificiale și implicațiilor strategice ale accesului la infrastructură de calcul, energie, date și resurse tehnologice critice. Dezvoltarea sistemelor avansate nu poate fi analizată separat de suveranitatea tehnologică, de lanțurile de aprovizionare cu semiconductori, de infrastructura energetică și de autonomia strategică.
În loc să prezică un singur viitor, analiza explorează mai multe scenarii și se concentrează pe mecanismele care permit oamenilor și instituțiilor să păstreze un control real, în timp ce beneficiază de sisteme tot mai capabile.
Legătura cu programul ADA
„Transformarea” continuă direcția din care a rezultat anterior ghidul „Inteligența artificială și manipularea percepției umane”, care a analizat modul în care conținutul sintetic și mecanismele automate de persuasiune influențează percepția și decizia. Dacă ghidul se ocupa de manipularea mediilor informaționale, lucrarea de față extinde analiza către transformarea de ansamblu produsă de inteligența artificială la nivelul persoanelor, organizațiilor, infrastructurii și societății.
Acces la lucrare
Lucrarea este disponibilă în acces deschis pe Zenodo, sub licența Creative Commons Attribution No Derivatives 4.0 International (CC BY-ND 4.0). Autor: Alexandru Ciprian Angheluș.
- Ediția în limba română: zenodo.org/records/22162165, DOI 10.5281/zenodo.22162165;
- Ediția în limba engleză: zenodo.org/records/22159342, DOI 10.5281/zenodo.22159342.
Ediția engleză este o traducere integrală, cu aceleași 32 de reprezentări grafice.